Daca as fi…

Leapsa primita de la Simone, merge mai departe catre Ralu.
o lună: noiembrie. November rain, personificata.
o zi a săptămânii: Vineri.
o parte a zilei: Seara, cand se ingana ziua cu noaptea, fascinantul cu infricosatorul…
o direcţie: sud-vest; acasa.
o virtute: Iubirea.
o personalitate istorică: Elena Lupescu
o planetă: Venus
un film: “Cu nasul la psihiatru”
un lichid: bere la halba
o piatră: onix negru
un tip de vreme: moina bacoviana
un instrument muzical: chitara bass (estetica, simpla, vizibila doar pentru cunoscatori)
o emoţie: emotia revederii
un sunet: sunetul ploii in apa raului
un element: pamant
un cântec: For a few dollars more
o carte: “Lolita”, Vladimir Nabokov
un scriitor: Hesse
personaj de ficţiune: Severus Snape
oraş: Barcelona
o aromă: ciocolata cu menta
o culoare: negru
un material: bumbacel – comod si practic :)
un cuvânt: neconcordanta
o parte a corpului: degetul inelar
o expresie a feţei: spranceana ridicata
personaj de desene animate: Eric Cartman
formă geometrică: triunghi
număr: 9
un mijloc de transport: un Harley
o haină: un bolero

Ce ai face cu 3 milioane de euro?

Am primit recent o intrebare: Ce ai face cu 3 milioane de euro? As putea sa fac pe bunul samaritean si sa finantez spitale si centre de plasament. Dar daca vreau sa fiu sincera, cu 3 milioane de euro:
– Numarul 1 si cel mai important: m-as lasa de facultate, cel putin pentru un an (si apoi m-as reapuca din plictiseala).
– Mi-as cumpara o casa, nu neaparat o vila, insa in mod sigur ceva cu o curte mare.
– Mi-as achizitiona in minutul unu un caine. Probabil un mare danez. Mai reflectez la asta.
– I-as lua mamei o casa de vacanta langa un lac de munte, si lui tata masina pe care si-o doreste.
– As duce-o pe Patricia in mall si i-as da vreo 20 000 de euro sa-si ia haine. Macar asa o sa taca din gura.
– M-as face mogul, mi-as face televiziune si l-as angaja exclusiv pe Mircea Badea.
– As umple un garaj cu scule de pescuit, sa-mi fac barbatul fericit.
– Mi-as scoate prietenii la bere o data pe saptamana, cel putin.
– As sta 2 luni la mare.
– As sponsoriza in fiecare an Jazz-ul de la Garana.
– Mi-as cumpara blugi. Multi.
– Mi-as umple casa de carti. Macar cateva camere ticsite de sus pana jos.
Si multe altele, dar sa nu uitam ca vorbim numai despre 3 milioane…
Dau leapsa mai departe, catre Cristi.

Trebuie sa stii!

Ce trebuie sa stii:

dilema

Am tot zis ca ma apuc sa fac o lista cu Avantaje si Dezavantaje. Si mi-am tot adus argumente, mai mult sau mai putin pertinente, in ultimele luni. Partea ciudata e ca, proportional cu numarul argumentelor, creste si gradul de confuzie in care ma aflu. Si cum eu obisnuiesc sa fug de decizii…

” – Cap sau pajura?”

” – Si, si. De ce?”

” – Alege, atat. Incerc sa umilesc conceptul de destin “.

” – Capul face, capul ….. !”

Mi-a venit sa rad si sa-i spun ca eu sunt de mult timp in conflict cu mine insami. Poate chiar ireconciliabil.

in Zola’s words: Acuz!

Intrebarea saptamanii: cum poti sa treci peste o cearta prefacandu-te ca nimic nu s-a intamplat? (amanunt notabil: “cearta” e un termen general. Putin spus.). Poate mai am eu de lucrat la capitolul “diplomatie” sau, de ce nu, la  “bun-simt”. Trecem peste replica ” Si mai ales, cine dracu’ te crezi?”  Who, me? Nu stiu cine ma cred, dar in mod sigur, eu sunt “de vina” intotdeauna. Dupa cum am aflat ieri, probabil ca si razboiul din Vietnam a existat tot din vina mea.

So I’ve noticed ca totul se duce usor-usor pe copca. Unde e cheia comunicarii, dom’le? E greu de crezut ca ma mai bizui, intr-o masura sau alta, pe chestia asta cu vorbitu’ si cu agitatul vizual sau auditiv. En fin. Sa spunem ca ma linistesc si ma duc sa mananc o zupa. Si mai tarziu o sa obtin o scuza penibila, din seria “nu mai fac”.

Ca sa pricepeti despre ce e vorba, ieri am avut un show de zile mari cu un prieten special. Evenimentele s-au desfasurat in urmatoarea ordine: invitatie la cafea din partea mea, urlete din partea lui, dovada de intelegere din partea mea, urmate de un mare J’acusse!!, dupa cum spuneam. Oamenii mai au nevoie si sa se descarce din cand in cand, si probabil ca s-a nimerit sa fiu in calea taifunului. Concluzia a fost ca eu sunt o mica nemernica, o domnisoara sclifosita care are impresia ca ii poate introduce pe toti in programul ei dupa cum ii convine. Uitand, bineinteles, cu cine sta de vorba. Note to self: nu mai invit niciodata, pe nimeni, la cafea/la suc/ la plimbare/ la futut, etc.

Suma defectelor mele e direct proportionala cu timpul meu liber. Cu cat am mai mult timp la dispozitie, cu atat enervez mai multa lume (asta venind, ati ghicit, de la acelasi tip pe care l-a scos din minti “invitatia la ceai” – in asta a degenerat pana la urma toata chestia. Mi se pare destul de reusita comparatia, iar cu minime cunostinte de istorie va puteti da seama la ce ma refer. Sa zicem ca, intr-adevar, mi-a cam inecat corabile). In schimb, zilele astea am si o mare calitate: mi-am pierdut vocea din cauza unei raceli zdravene, asa ca nu mai pot sa tip, nici macar sa vorbesc (”daca ai pati asta o data pe luna, as fi cel mai fericit barbat de pe planeta…”). Deznodamantul e pe cat de real, pe atat de greu de crezut. Sunam fata dupa cateva ore, si ne comportam “de parca nimic nu s-ar fi intamplat” (cliseic, stiu. Dar tot ce tine de barbatul asta e mai mult decat cliseic…). Deci o iau de la zero barat cu nervii, asteptand linistita urmatoarea furtuna care ma va scoate din radacini, doar de dragul intorsului cu susul in jos.

PS: E important pentru o femeie sa stie cand sa-si tina gura.

PS 2: Bucurestiul e plin de oameni prosti. Ieri am cunoscut un student la sociologie care mi-a spus, desi nu i-am adresat nici un cuvant in mod direct, ca vorbesc prea mult despre mine cu oamenii din jur. Mda. Esti foarte perspicace.

hop cu pozele de la eveniment

Daca n-as fi facut o cadere de tensiune in mijlocul concertului (care insa nu s-a soldat cu nici un fel de urmare notabila, in afara de niste injuraturi bine-plasate ce au umilit totul : divinitate, providenta, si chiar destin), si daca nu as fi crapat de frig cu tot cu geaca mea de piele, totul ar fi fost perfect.

O serie de poze furate cu nerusinare de pe www.tenisfan.ro, facute de Anela (vor urma si altele, prin bunavointa Antoniei, care – draga de ea!- si-a luat angajamentul sa le descarce pe restul de 496).

(Stelu intr-o forma de zile mari… )

(Asta nu putea sa lipseasca :) )

(Si Corneliu Stroe, tobosar de “jaz” de meserie)

PS: Pentru cei care au ratat concertul: 1 – bagati-va unghia in gat pana la ultimul deget. Si 2: mai aveti o sansa sa ii vedeti, in seara asta la orele 21 in parcul Cismigiu.

fluturi desculti

Aveai un gust al tau, format din arome si litere, un gust de buburuze inmuiate in vin rosu si gratinate cu zahar pudra. Imi lingeam buzele tanjind dupa desert, imi incrucisam picioarele si incercam sa ignor spasmele ce-mi udau pielea si ii dadeau o culoare aproape cadaverica. Picioare de fluturi imi gadila coapsele si acum, intr-o numaratoare nesfarsita, si acum, cand ma sperie orice atingere sau orice consolare venita din exterior. Si ce poate fi mai minunat decat atat? Cand tacerile isi urla raspunsurile mute, cand mirosul teilor de sub fereastra ne trimite pe amandoi acasa, cand sarut si incerc sa inghit cea mai intensa dintre trairi…? Si nu e asta un salt inainte, o ajungere sus, pe linia sau chiar deasupra liniei subtiri ce transleaza creatul de increat, infinitul de maretie?

Se scurg ape din parul meu, valuri de culoarea corbului tintuit de frig pe stinghia de lemn. Acoperit cu chiciura si cu o haina alba, pe care o va inlocui la primele ore ale lui martie. E furtuna pe mare, de fapt, si incerc degeaba sa imblanzesc firele pe care vantul le imprastie in toate directiile, cautand mana care le aduna in acelasi loc si le numara cu voce tare, ca intr-un basm cu cifre magice. A nins in parul meu, a inghetat marea, s-au spart valurile de stancile albe de pe mal si apa curge acum siroaie, prin dare de noroi;

Sunt frunze de tei sub balconul meu si ma aplec sa trag adanc in piept mirosul care se confunda cu ceva cunoscut. Am uitat sa platesc chirie verii in care, profitand de acest miros, mi-am culcat visul la picioarele gandului tau si mi-am umplut venele cu praf de stele, cu bucati colturoase de cometa, nascute din explozia fiintei tale. S-a nascut un univers, paralel cu cea mai reala dintre povesti, completand-o si modificand-o dupa placul poetului imbacsit de atata poezie… Inceputul sfarsitului sau pur si simplu sfarsitul unei ere? Si daca am gresit iubindu-te, si daca intr-adevar exista dragoste dupa dragoste, prefer sa nu aflu prea devreme. Acum, hai sa fim prieteni. Si, te rog, Tine-Ti secretele numai pentru Tine!

Sunt fluturi ascunsi in firele mele albe, iubitul meu cu gust de lamaie rupta in doua. Sunt fluturi desculti…

Stiu ce fac miercurea viitoare !!!

Ma duc la Gradina de Vara Mihai Eminescu sa-l vad pe Tandarica. Cu Fanfara, cu Stelu Enache, cu tot-tot.

17 iunie, ora 20. Biletele se gasesc la Sala Palatului, Magazinul Muzica si pe bilete.ro.

frustrarea de azi

Sunt inconjurata de baieti de 19-20 de ani carora le lipseste cu desavarsire afectiunea, si am ajuns la concluzia ca nici nu o sa o primeasca vreodata, sau cel putin nu de la mine, si nu astazi, cand asa imi vine sa-mi las imprimata talpa de la bocanc exact in fatza unui anumit coleg.

Si as mai si rade in acelasi timp, sa nu mai spuna ca eu nu zambesc niciodata.

last vals

Voiam sa scriu ceva cu noi; ceva cu multa lumina, cu statui frumoase. E vals afara, milord, e dans innegrit de nori si ascuns in niste ochi albastri. Sunt piruete deasupra cladirilor imbacsite de praf si asternuturi murdare. Si uite, cad ingerii, cad, se pravalesc peste noi, isi cunosc bine pasii, se rotesc si se tin de maini.

E un dans mecanic, milord. Sunt pasi aburiti de fumul orasului, sunt pasi pe care toti ii aud, ii simt, dar nimeni nu ii vede. Si as dansa printre ei, m-as ridica in spirale si m-as face una cu seninul; deocamdata imi arunc esarfa in aceeasi nuanta de albastru, si doamne!,  ma simt goala in fata acelor ingeri, trup dezbracat de orice esente si contexte. Asta e o purificare, fie ea si fizica. Si nu stiu daca ma simt rusinata de goliciunea fizica sau de poleiala ce-mi acopera sufletul. Sunt libera, milord, libera si dezbracata de orice temeri copilaresti care ma apasau pana acum.

(Dac-ai fost, nici nu stiu…

Dar mi-e greu sa mai fiu.)