bun, in afara de faptul ca imi fac nervi din prima, totul e in regula. inca nu m-am prins de ce nu vrea wordpressul asta sa mi ia pozele. dar pentru ca am terminat liceu teoretic si avem colegi care stiu informatica, vom remedia problema in cel mai scurt timp…
cenzura, cenzura,
azbest
real, real, real.
in rest…
Most sex is ok. Learn more.
In alta ordine de idei… cafea cu frisca, nopti pierdute, teste la fizica si abstinenta.
Ei veneau pe rand si plecau. imi inaltam capul de fiecare data, pierzand sirul lui Hesse, ideea si numarul literelor, crezand, sperand sa te vad.
A venit altcineva si mi-a dat o tigara. mi-am ars gatul si orgoliul inca de la primul fum – si daca apareai atunci, calcai peste mine. stateam intinsa pe jos.
Nu stiu, mai domnule, ce se intampla. poate astenia asta de primavara, greata metafizica, de fapt greata de orice si supradoza de vene reci. dar asa ma imbat zilnic cu propriile mele idei, halucinatii intrate in putrefactie, incat imi vine greu sa cred ca mintea mea ar fi capabila de ceva nou, chiar de ar incerca.
Si imi vine sa imi urlu toti anii astia care au trecut in fata ta, sa sar la gatul tau si sa iti dau o palma, poate asa reusesc sa iti simt obrazul in mainile mele, sa simt un gust aparte sau un miros (poate tot acela de poezii antice, amestec de iarba si pergament folosit) tipic, personal, individualizat – al tau. Sa te uiti surprins in ochii mei, sa nu ma intelegi si sa imi spui ca am innebunit. doar pentru ca am ales un moment prea intarziat sa iti arat ce ar fi putut sa fie.
Da. Cimitir al vietii mele, cum spunea Bacovia.
Numai ca eu nu ma refer la scoala.
lumea spune ca e cald afara si ca e rost de mers la valiug.
azi am vorbit mult. cu tine. mi-era dor de salamandrele in flacari si de ziua de maine pe care m-am plictisit sa o mai cer.
mi-am dat seama
din nou
ca ai nevoie de mine.
acum fac permutari, aranjamente si combinari de sentimente… iubire FACTORIALA. adica aia care depinde de factori.
(maxima profunda. de ingineri… clasic…)
astept ziua de luni si privirea calda ce va sa vie.
pepsi cu vodka, Kent 8 si ziua de astazi. atat de luminoasa – de la lumanarile de pe marginea apei.
si azi a fost frig si nu a plouat. nu s-au strans destui nori deasupra unei Mare incarcate negativ, ca un electron ce bazaie cu miscari circulare la marginea atomului. In ziua asta m-am simtit “cu minus”. Nu am fost eu pentru ca, de fapt, eu nu sunt a ta.
sunt daruita toturor. oarecum. si sunt inca la el. pe plaja aceea uda, cu scoici marunte si albicioase, ce reflectau parca nisipul din par.
da… nu imi lipseste nimic din trecut. fie el apropiat sau nu.
da… tragedia universala e tragedia universului propriu.
si da, te iubesc.
Mirosul lui, ca antice poezii în ritm trohaic şi depărtări ce par, subit, aproape...
Ei dau cu paru' :