lectia despre cub

ploua, soare, nu conteaza, tot vreme de betie este. Eh, vorba vine. betie de cuvinte si de aer intoxicat… poluare de orice fel vreti voi.

ma aflu intr-un cub perfect, fara un colt, ca doar asa voia dragul de Nichita. In cubul asta e foarte cald si intuneric, si cand mai razbate fugara o raza de lumina, inchid ochii. Si tot ma arde pe undeva.

Clisee, din nou. sau mai bine spus RUTINA. Si nu ma mai intreb nici macar de ce e asa albastru afara si de ce vocea ta nu ma mai incalzeste la telefon…si convorbirea ajunge sa existe pentru ca “trebuie”. Tonul e neschimbat si cuvintele sunt tot alea pe care le-am folosit si ieri, ajungand deja in stadiul de necuvinte, tocmai pentru ca nu mai exprima nimic. in orice caz, tu per ensamble nu mai exprimi nimic.

si asta nu pentru ca nu mai ai de dat; ci pentru ca eu nu mai am loc de primit.

in rest, oamenii tot jalnici sunt, cafeaua tot prea dulce si D. e in continuare bine-dispus. Ma enerveaza.

nemultumirea zilei 28 iun

mi-e prea cald. mai un pic am parte de o combustie spontana. si azi nu mergem la Valiug, pentru ca lenea e mare si teancul de teste la fizica si mai mare.

multumiri pentru nemultumirea zilei de azi: Boyle Marriote.