constatare
nu ploua.
dar
de ce?
si de ce sa fii orbitor, cand poti sa fii doar plapand?
nu ploua.
dar
de ce?
si de ce sa fii orbitor, cand poti sa fii doar plapand?
ah, a naibii ratacire
in cutia cu vopsea,
unde lumea colorata se desprinde val cu val,
iar pamantul nu se-nvarte -
se blocheaza diametral,
apele cu vieti mai scurte
curg in valuri in aval,
Feti-Frumosi cu stele-n frunte
sunt doar zmei la carnaval,
si un bob cu un graunte
se sfarama cu-n ciocan…
In cutia asta, Doamne,
ai creat din alb si negru
lumi intregi si ploi marunte,
cu un iz de mars funebru;
Ai creat si din color
murgi legati, salbateci cai,
si cand simt tropotul lor
e iarba de rai !
stii… de fapt ce sa stii? esti un idiot. si esti mandru de viata ta perfecta, in oraselul tau perfect si cu chitara ta perfecta. eu insa, nu voi fi niciodata suficient de perfecta pentru tine.
si am simtit asta cand m-ai luat ultima data in brate.
nu stiu daca mi-e dor de zilele acelea friguroase sau de cortul vechi, mirosind a “mucigai”, cum spunea scumpul de Arghezi. nu mai vreau sa iti simt vapaia, arzand in corpul meu plapand, facand ravagii printre sinapsele mele sau blocandu-mi functiile esentiale… nu mai stiu…
nu mai stiu nimik de tine. daca ai murit sau daca traiesti. daca te-au gasit. daca esti LA FEL sau deformat, hidos, grotesc si daca te-as iubi si asa.
deocamdata sunt fericita aici, in nedreptatea mea.
cu pasi marunti si fara suvite aramii.
pe scurt, o sa pic la istorie si eventual si la fizica si o sa ma angajez chelnerita la rock sau la brase. singura mea grija va fi sa nu ma calce vreun tramvai in resita…
multumiri pentru nemultumirea zilei de azi: iancu de istorie.
…ca asta, ma gandeam ca fericirea consta in numarul de oameni pe care reusesti sa-i atingi cu ceva. Cu numarul de dati pe care le bifezi in care iti zici “da, frate, asta m-a inteles”. Ca in general suntem cu totii niste neintelesi. Chestia asta din care multi isi fac o virtute “a fi neinteles” e o treaba ataaaat, dar atat de banala incat mai ca n-ar trebui luata in seama. Cu cat te faci mai inteles de “iubita”, “prieteni”, “apropiati”, cu atat esti mai fericit. Nu?
Sau fericirea suprema consta in faptul ca de fapt ramai un pic neinteles?
Ca n-am inteles exact…
De fapt e un mare joc, nu?
cald, mai cald, PREA cald.
si azi n-am chef de buburuze inmuiate in vin rosu, si nici de pachetul de Kent 8 de pe marginea chiuvetei. pana si cafeaua e prea diluata… azi ma simt ieftina si ma vand pe o cana de cafea la ibric. si nu mai caut amintirile alea, vara aceea topita in arterele mele – a venit una noua; cu soare, cu mare, cu tine, dar fara MINE.
azi n-am pur si simplu chef de mine…
in rest, mers pe burta si joc de glezne.
Ei dau cu paru' :