morcovul de dupa usa

Si uite ca a trecut si partea aia a anului in care morcovul din anumite parti ale corpului se subtiaza considerabil. si iese soarele si se incalzeste apa de la Valiug… Sezlongurile sunt foarte comode, Frappe-ul potrivit de rece si fetele vesele si fara sutiene.

teii taiati ai Ralucai mai traiesc si acum, undeva in memoria noastra. coridoarele albastre se intrezaresc prin perdele, si usile se trantesc inca, de fiecare data cand intra vreun prof.. inca mai exista undeva emotia treiului iminent la matematica si nervii de la orele de engleza. inca mai razbate monoton o voce usoara, voalanta, care explica de ce Stefan Gheorghidiu o iubea pe Ela;   ii vedem inca, sunt acolo, carunti sau in costum, cu catalog sau fara, incercand sa deschida mintile unor zabauci care nu ii ascultau niciodata.

usa cu “balauri cu 7 capete”, buretele uscat care scotea lumea din sarite, perdelele mereu murdare, cuierul caruia ii daduse Gica foc, fituicile la chimie, tigara de dupa (ora de mate), nota 1 la fizica, si bineinteles cafeaua bauta in sala de sport, cu discutii interminabile despre crezuri si vieti.

si o alta lume. nu neaparat mai buna, insa sigur mai larga…