despartirea drumurilor.

Uhm….Aaaaa… Bine macar ca m-am trezit intr-un pat, si nu in tren, asa cum m-am obisnuit in ultimul timp. Sunt un pachet de draci. Constat inca o data ca sunt dependenta de D. Adica in afara de blogul asta stupid, e singurul cu care pot sa vorbesc deschis.

Va fi o luna plina de stress si invarteli, de probleme si deceptii. Saphyra stie de ce… Inca nu gasesc solutii si nu am inteles inca pe deplin faza aia cu alergatul dupa iepuri. Numai ce am ajuns acasa si ma gandesc cum sa fac sa plec din nou… Dupa 2 ture de Bucuresti in doua saptamani, sunt complet scarbita de tot ce inseamna admiteri, inscrieri, acte, legalizari, secretate nef…., cozi la banci, de oameni care ma imping cand cobor din metrou, de preturile de la Pizza Hot, etc etc. Dar uite ca asta ma asteapta si de acum inainte. Si nu pot decat sa ma bucur, nu?

Deci in Bucuresti e imposibil sa traversezi. Daca e rosu la pietoni, toata lumea trece. si tu stai ca boul pe trotuar asteptand sa se faca verde. cand in sfarsit se schimba culoarea, vine un destept la 20 de ani cu un jeep, franeaza cu scrasnet de roti la juma’ de metru de tine, te claxoneaza, daca ai ghinion coboara geamul si te scuipa – “alooooo…..domnisoaaaraaaa…..”… Sa nu faci greseala sa: ”bah…ce vrei? sunt pe trecere si am verde…tu ai rosu…” , pentru ca ai sanse mari sa coboare din masina sa te pocneasca.

Alta faza e cu statul la coada… cand vin vreo 2 dame bine la vreo patruzeci de ani si se pun, grabite, in fata ta. tu, copil bine-crescut, nu zici nimic. numai ca dupa ele mai vin doua…observi ca se cunosc…apoi alte doua… ce pana mea? club femina? si stau, si palavragesc…si comenteaza… si tu nu ai de platit decat o amarata de taxa. ele au vreo 50 de facturi in total…eh… bunul-simt costa, nu?

In alta ordine de idei, e un frig de crapa pietrele si ploua – o zi teribila, buna pentru stat acasa si citit (mi-am cumparat de la Buc o carte de Nietzsche si acum o sa am ocupatie vreo 2 zile… ). Ar fi cazul sa ma mobilizez si sa fac curatenie, ca tot promit asta de vreo luna, sa mi arunc cartile de mate si folie de gramatica, adica sa mi aerisesc complet camera si creierul… Camera mea arata groaznic, si trebuie sa fii sinucigas sa ai o camera ca a mea, in combinatie cu o mama ca a mea :)

Severus m-a asteptat aseara cu cafeaua facuta (stie ca beau la orice ora) si cu noutatile pregatite. A avut o faza (obisnuita, la el) de cinism cand m-a vazut cu parul nespalat si cu sinele dat peste cap.