sa nu ne uitam la ceas

A plecat din viata mea cu aceiasi ochi mari si caprui cu care ajunsese. Azi imi ajungea pana la brau – era mic, plapand, firav si mi-e greu sa imi amintesc cand l-am vazut ultima data asa. a fost o zi in care era prea mult aur in verighete. cand mucoasa de fecioara, cum spunea scumpul de Nichita, si-a calcat nebunia-n picioare.

Si nu mai stiu daca mi-a fost bine sau nu; daca lumea asta mare ma va ierta candva si cand anume; daca el va ramane acelasi copil singuratic si neadaptat, in sinea lui. Nu mai stiu daca eu voi fi aceeasi, cu bluza mea in culorile pamantului, parul prins si sinele dat peste cap. As da pe gat o sticla de melancolie – mi-as dori sa pot sa simt ceva, in afara de AMORTIRE si RESEMNARE. As bea noptile alea trecute, splendide, din care nu mai regaseam nimic a doua zi, pe care le traiam cu sufletul si cu zambetul, in care eram noi si invidia celor din jur.

Ei inca ne vad cum ne tinem de mana si cum bem din paharul celuilalt. Ei inca ne aud razand de o gluma seaca, pe care doar noi doi o intelegem, si plecand de brat pe sub felinarele aprinse. Ei inca stiu cat de mult ma iubesti.

Printre atatea si atatea cuvinte, trebuia sa existe la un moment dat o idee care sa nu fie a mea. Si, Doamne, cat as fi vrut sa nu scriu asta niciodata, dar mi-e frica.

- Tu ai fost lucrul pe care l-a iubit cel mai mult pe lumea asta.

- Stiu. Si pentru el ma rup in doua, ma imprastii pe asfalt, ma leg la ochi, imi pironesc pleoapele in cuie de podele. Dar nu stiu daca mai simt.

Apoi am trantit usa.

amintirile toate

cad triste si grele

dimineata mea… rotunda…

dimineata furibunda. oarecum. cafeaua are un gust mai amarui azi, dat fiind faptul ca a facut-o marcu, si raman fara tigari. Sev si-a pus la spalat robele (mi-a folosit tot detergentul, dar razbunarea va fi dulce, pentru ca le-a pus in aceeasi tura cu pantalonii mei rosii. care se decoloreaza..) si sta de o ora si se uita la mine. si-a abandonat painea prajita pe masa si mi-a dat un sandwich cu ton. inca nu m-am trezit in totalitate, prin urmare nu am observat ca ai mei au plecat deja, decat atunci cand au incetat tipetele de pe coridor.

e inca vara si mi-e cald. orasul asta pustiu (fabrici si uzine, vorba lui andries) e amortit parca; nici macar orasul nu ma mai vrea. m-am plibat aseara putin. dezolarea aia fara leac de care vorbeam in posturile anterioare a disparut si acum e doar ASTEPTARE.

in alta ordine de idei, ai mei au fost la garana si l-au vazut pe mircea cantand (mircea pe care il gasiti in dreapta in blogroll), dupa care s-au intalnit cu niste vechi prieteni de care nu stiu daca mi-e dor sau nu.

eh, dramele mele (inventate, recunosc) se invart in jurul lui D., despre care Severus a spus azi dimineata and i quote: “e inutil, totusi, in complexitatea sa”. (asta venind de la un tip care se presupune a fi perfect). si turky are mai nou tot felul de pareri in legatura cu barbatii din viata mea – de parca toti oamenii astia ar intui de fapt despre ce e vorba.

well… andra e plecata, nu mai am lumanari negre, scriu tot mai prost si am trantit usa iar. Buna dimineata !