hic jacet

As vrea cateodata sa te sperii de mine si sa pleci; iti va fi mai bine, oarecum.

( Cioran spunea ca moare de tot ce lumea asta ii poate oferi. Ei bine, eu incep sa vad cu e sa mori de tot ce lumea asta NU iti ofera.)

huomo dixit

Ce a fost de oferit… a fost oferit ! Nu imparte (fizic) nimic cu nimeni, nu iarta si – spre deosebire de altii – nu isi incalca principiile, iar lucrurile care i se par degradante raman degradante in orice conditii, chiar si atunci cand stie ca ea este cea care ii provoaca pe altii sa le faca (atentie ! nu ii obliga !)

Dorind vitalitate si primind in schimb libertate, m-am transfigurat intr-un lucru pe care nici eu nu il mai inteleg, am iubit ceea ce era imposibil de atins si am inceput sa cred idei despre care nici nu stiam ca exista.

HUOMO DIXIT : esti atat de departe, incat orice drum inspre tine ar insemna o intoarcere acasa. Sau poate doar greseala unor ganduri nestiute, si tocmai de aceea iti scriu acum, cand orice cuvant e rasturnarea sangelui intr-o caldare de zapada… Tradus asta inseamna – NU!

Licori vrajitoresti intr-un aer poluat…totusi notita in “jurnal” este peste o jumatate de nuca de noapte; parca ar fi o toamna tarzie cu matreata de “libelule” ce cade din ce in ce mai des, pana te loveste din nou un vant de rasarit de soare, si eu termin a scrie cu ochiul…Parca si tigara are un gust mai nisipos…

Aparent pretutindeni e acelasi iz – o copila. Aparent omul ajunge pe zi ce trece la niste credinte mai depravate ca niciodata. Cunoasterea aceea luciferica a fost ingropata in straturi de noroi…DECI TREBUIE SA SARBATORIM UMIL O PROSTIE PREDOMINANTA CE NE CONDUCE CU PASI MARI SPRE UMBRIRE.

Un prieten vechi imi spunea ca toti avem in suflet lumina si intuneric. Cel din urma nu-i omnipotent – are atata forta cata ii dam noi: enorma, ceva, sau mai deloc. Teama, furia, deznadejdea – au leac… Mintea stie adevarul, ca poate invinge, daca lupta cu vrere, tenace, avand scopul clar: optiunea pentru lumina. Mijloacele? Nici o problema: VIN SINGURE.