copacii arsi – nu sunt cenusa.
Ma simt o tigara obosita… Dar nici sa ard nu mai pot.
Ma simt o tigara obosita… Dar nici sa ard nu mai pot.
In dimineata asta am fost injurata de o babutza in tramvai. Cucoanele din ziua de azi, dragele de ele… Spun despre noi ca vorbim urat si suntem nesimtiti. Dar hai sa va povestesc de la ce a inceput totul: Ora 11. Cald. Nu mi-am baut cafeaua. Plec in oras sa imi rezolv fisa medicala. Ma plimb de la o policlinica la alta. Caldura mare. Mi se face rau. Imi pica tensiunea (iar!!) si incepe sa imi curga sange din nas. Se invarte bulevardul cu mine. Un domn dragut in costum si servieta ma aseaza pe o banca si imi da un servetel. Ma doare capul. Imi iau o sticla de apa minerala rece (ignorand bronsita care ma agaseaza de vreo saptamana). Reusesc sa ma pun pe picioare. Pentru o ultima stampila, iau tramvaiul spre cabinetul lui tata (6 statii). Cuptor, nu alta. Mi-e rau iarasi. Ma albesc la fata. Un pusti de vreo 14 ani, in tricou cu Led Zep, ma intreaba daca nu vreau sa stau in locul lui pentru ca “nu arat prea bine” si el oricum coboara. (multumim cerului pentru rockeri !). Ma asez. In jurul meu, vreo 7 scaune libere. O statie mai tarziu, o tanti emancipata la vreo 65 de ani urca si ea grabita in tramvai. Mi s-a facut si mai rau numai cand am vazut-o (2 kile de ruj, sprancene creionate pierdute printre riduri, o bluza stramta in 4 culori si tocuri de vreo 10 cm). Doamna se posteaza ostentativ in picioare langa scaunul meu. Nu dau nici un semn ca as vrea sa ma ridic. Imi vine in continuare sa lesin, si, repet, in jurul meu sunt o gramada de locuri libere. Ma calca insistent pe piciorul drept – nu intentionat, normal, insa amintiti-va ca avea tocuri de 10. Imi retrag piciorul de cateva ori, mi-e rusine sa ii fac observatie, insa dama insista.
Observ dupa ceva vreme ca aproape toti oamenii din jur si-au abandonat activitatile mai mult sau mai putin intelectuale (pana si batranelul cu Jurnalul National din fata mea a renuntat la citit) si se uitau curiosi la mine. Imi scot castile din urechi la momentul cel mai nepotrivit:
- … si cum se poate asa ceva, mai domnule? Tinerii astia din ziua de azi… Cu pantaloni stramti… De se vad toate rotunjimile…ne miram ca exista violuri…
Imi dau seama ca se refera la iegarii mei. simplii, negrii, pana sub genunchi (in blugi e prea cald.). Imi vad de ale mele si ma fac ca nu o aud (Cizi m-a tot invatat ca la faze de astea e politicos sa taci din gura).
- Adica sunt de-a dreptul nesimtiti… Eu am 68 de ani si stau in picioare…Dracu’ sa ii ia de nesimtiti… Prost-crescuti, mai domnule… Si uite-te cum arata…(il vazuse si pe tanarul cu tricou cu Led Zep)… cu parul ala… murdari, nesimtiti… scandalagii… sunt asa ostentativi… Stau ei jos sa murdareasca scaunele…Nespalatii dracului…
PANA AICI !!!
- Doamna mea, nu va suparati, care e problema dumneavoastra? Mi-e rau si e plin de scaune libere aici… Daca era aglomeratie, fiti sigura ca ma ridicam. si nu stiu cat suntem noi de ostentativi… Eu am 18 ani si nu mi pun atata machiaj pe fata.
- Tu sa taci, nesimtito !
- De ce sa tac? Si nu cred ca eu sunt asa nesimtita, avand in vedere ca – nu va suparati – dumneavoastra ma calcati de jumatate de ceas pe picioare cu tocurile.
- Prost-crescuti, domnule… Toti…
- Tanti, nu va suparati, aveti copii?
- Da, am. Si sunt medici amandoi ! Si te rog sa ma respecti, fiindca am o varsta.
- Bravo lor. V-as ruga sa nu ma luati pe mine cu respectul. Nu respect un om pentru ca are N ani. Daca vreti sa va respect, faceti ceva prin care sa meritati sa fiti respectata.
Batranelul de vizavi se alatura discutiei:
- Da, sa stiti ca ala micu` de mai devreme merita sa fie respectat mai mult decat…..
Dama incepe sa se enerveze:
- V-as ruga sa stai deoparte, bine? Nesimtitii astia…
Vad negru in fata ochilor:
- Tanti, va rog sa o lasati mai moale cu noi, tinerii nesimtiti. Va plangeti degeaba. Cum ne-ati crescut, asa ne aveti.
Doamna se aseaza, epuizata, pe scaunul din stanga mea. Cobor la prima. Prefer sa merg prin caldura.
In alta ordine de idei, am o stare de “Romanta meschina” a lui Minulescu. Mi-e cald si am trecut la a doua cafea.
Buna dimineata !
Ei dau cu paru' :