Well dupa o lunga absenta datorata in special cursurilor de la 8 la 8 (inca ma cred super-studenta-care-face-fatza) si baietilor de la cablu care abia acum au catadicsit sa imi puna net, back on za blog. Si blogu asta e namely for Ralu, care tocmai mi-a spalat vasele.
Pai in mare pe-aci totul e anapoda. Strazile si masinile, oamenii, teii (daca or fi, io n-am vzut niciunu’). Acomodare cu destinul, nu neaparat impacare cu el. Sau lamaitzele din fata casei, ce s-au uscat in mai 2006.
Cateodata in sufletul omenesc isi fac loc niste escrecente osoase, care la o lovitura bine-plasata se transforma in aschii.
Cam asta e. Concentrat intr-o fraza pe care am preluat-o cu indiferenta de pe undeva. Aschiile nu se finiseaza – la o prelucrare manuala, se rup.
Cafea. Nu din-aia facuta de mine. Un monitor mare, 3 zile libere in bucuresti si dispozitie de “etc-uri”. Mizerabile, meschine etc-uri. Buna Dimineata!
Buna dimineata, cu cafeaua ta, patul tau, camera cea mare si luminoasa…macar atat sa fac, sa spal vasele. Pierderea inocentei si gustul ala de care ti-e dor. A creste, Bucuresti.