Nu trânti uşa !

Toamna începe în septembrie luni. Începe de azi până mâine. Aveam flash după flash, cu imagini false şi violent plastice.

FLASH! începe toamna, dă-mi linişte; FLASH! Acoperă-mi inima cu ceva! FLASH! Mi se topesc mâinile, îmi ţâşneşte ciocolată amăruie dintre degete. Încă un flash: moartea citeşte ziarul. FLASH! Drept versus strâmb. Jur strâmb. Nichita. Dor de Nichita. Alunecare, da, da. Mă tragi la sorţi, nu-i aşa?

Adună-te! Adună-ţi scrumul înapoi între degete. Gust de tutun prea leneş ca să ardă, nu-i aşa? Gustul amar al unei resemnări, al frunzelor de pelin mestecate la început de toamnă. Încă îmi scârţâie dinţii. Hai să ne aruncăm în mare! Adună-te dintre alge! De atunci am sare în ochi! Mă ustură cerul, departe. Nu mă întreba nimic, nu, nu. N-am gânduri. Dacă aş fi vrut să ştii, aş fi vorbit în loc să gândesc. FLASH! Dintr-un anumit punct de vedere, asta-i uşa! Nu mă minţi. Pseudominciună, zici? FLASH! Pseudo-poezie.FLASH! Ne-au tâmpit, pe toţi, poeţii.

Îmbătrânim. Mi-am tăiat un deget, să-mi urmăresc putrezirea, in cea mai simplă dintre incheieturi, în cea mai simplă dintre trăiri. Până când? Până când arterele îşi pierd căldura. Se face noapte, şi vinovaţii dau ocol eşafoadelor, ca într-un joc sinistru de-a v-aţi ascunselea. Numai că nu îi caută nimeni. FLASH! Mi se amestecă fericirea cu siropul de mentă. BUM: du-mă, fericire, în sus, să-mi izbesc tâmpla de stele, ca în poezie, şi să curgă sevă brută, să curgă mirarea, să curgă acel “aşteptând”. FLASH ! Îmi văd trupul pe rug, văd ardere, şi nu cunosc judecătorii !!!

Închide ochii: alte braţe. HA! A îmbraţişa cu coastele. Nu sunt coastele corecte, nu-i aşa? Altă imagine (dă doar din cap dacă mă urmăreşti): un geamăt psihedelic. Mi se mişcă buzele şi nu aud nici un sunet.  Flash: renaşte-mă tu! BUM BUM BUM în urechea stângă ! FLASH: trec anii şi eu încă bâjbâi. Îmi aşez degetul inelar în palma greşită !

Şi totuşi, sexul a fost atât de bun încât şi vecinii au fumat ţigara de după.