safe and sound

SIGURANŢĂ. Ei bine, e un cuvânt pe care nu l-am întâlnit prea des, o senzaţie prea rar trăită. Aşa că nu prea ştiu ce să fac cu ea. Deocamdată învăţ să mă bucur că există. Înlocuiesc limitatul cu fantezia, raţionalul cu emoţionalul, greşeală pe care o tot fac de ceva vreme încoace (e vorba de nişte ani buni la mijloc…), şi constat că o tot repet. Am învăţat însă că e mai simplu să mă bucur de mijloace, să le trăiesc, să particip activ la folosirea lor, decât să urmăresc scopuri. Şi acum, mi-a rămas să renunţ şi la frică. Sunt pe drumul cel bun.

din zilele acelea…

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

(Nichita – Îmbrăţişare)

{Si da, cel care doarme e Dani da WizKid !}

probleme de memorie

despre asteptari. dialog cu Rebecca

Rebecca, frumoasa de ea, plapanda de ea de fapt ma asteapta in bucatarie. E un pic mai prafuit aerul si mai murdara atmosfera. Cafeaua insa e la fel si Rebecca… mistuitoare.

- Ai niste explicatii de dat si o stii bine.

- Ah, Rebecca… copil frumos ce esti… Nu am nervi pentru tine acum. Nu am chef de nimic uman, teluric…

Anotimpul parca sta in loc si e izbitor de liniste. Calm si detasare. Anecdote si table de sah. Severus m-a asteptat azi-dimineata in bucatarie cu o cana mare de cafea si un pachet de kent. Mi-a trantit zambetul sau obisnuit din coltul gurii si apoi s-a dus la culcare (se bucura oarecum si inca asteapta sa plece D. Spuneam despre el ca nu il place pe D. si nu m-am inselat. Eh, asteptarile astea ale lui imi dau de gandit, oarecum).

- Rebecca, draga mea, esti uimitoare.

- Deci, ce ai de gand sa faci?

- Nu stiu, scumpo. Si nu vreau sa ma gandesc la asta acum.

(Rebecca Morris, John Saul, “Blackstone Chronicle”)