altă etapă

Prea mică pentru un pântec, prea mare pentru cel lăsat în urmă. Şi totuşi, în astfel de momente, când tăcerile se închid şi răspunsurile devin mute, îmi doresc să nu fi crescut, să nu (te) fi trăit, să regăsesc fata cu sinele dat peste cap. Într-un fel, a rămas acasă. Sunt ziduri între care ţi-ai [...]

din zilele acelea…

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
(Nichita – Îmbrăţişare)
{Si da, cel care doarme e Dani da WizKid !}

Narcotice

{poza ii apartine Adelei}