diferente de varsta…

In dimineata asta am fost injurata de o babutza in tramvai. Cucoanele din ziua de azi, dragele de ele… Spun despre noi ca vorbim urat si suntem nesimtiti. Dar hai sa va povestesc de la ce a inceput totul: Ora 11. Cald. Nu mi-am baut cafeaua.  Plec in oras sa imi rezolv fisa medicala. Ma plimb de la o policlinica la alta. Caldura mare. Mi se face rau. Imi pica tensiunea (iar!!) si incepe sa imi curga sange din nas. Se invarte bulevardul cu mine. Un domn dragut in costum si servieta ma aseaza pe o banca si imi da un servetel. Ma doare capul. Imi iau o sticla de apa minerala rece (ignorand bronsita care ma agaseaza de vreo saptamana). Reusesc sa ma pun pe picioare. Pentru o ultima stampila, iau tramvaiul spre cabinetul lui tata (6 statii). Cuptor, nu alta. Mi-e rau iarasi. Ma albesc la fata. Un pusti de vreo 14 ani, in tricou cu Led Zep, ma intreaba daca nu vreau sa stau in locul lui pentru ca “nu arat prea bine” si el oricum coboara. (multumim cerului pentru rockeri !). Ma asez. In jurul meu, vreo 7 scaune libere. O statie mai tarziu, o tanti emancipata la vreo 65 de ani urca si ea grabita in tramvai. Mi s-a facut si mai rau numai cand am vazut-o (2 kile de ruj, sprancene creionate pierdute printre riduri, o bluza stramta in 4 culori si tocuri de vreo 10 cm). Doamna se posteaza ostentativ in picioare langa scaunul meu. Nu dau nici un semn ca as vrea sa ma ridic. Imi vine in continuare sa lesin, si, repet, in jurul meu sunt o gramada de locuri libere. Ma calca insistent pe piciorul drept – nu intentionat, normal, insa amintiti-va ca avea tocuri de 10. Imi retrag piciorul de cateva ori, mi-e rusine sa ii fac observatie, insa dama insista.

Observ dupa ceva vreme ca aproape toti oamenii din jur si-au abandonat activitatile mai mult sau mai putin intelectuale (pana si batranelul cu Jurnalul National din fata mea a renuntat la citit) si se uitau curiosi la mine. Imi scot castile din urechi la momentul cel mai nepotrivit:

- … si cum se poate asa ceva, mai domnule? Tinerii astia din ziua de azi… Cu pantaloni stramti… De se vad toate rotunjimile…ne miram ca exista violuri…

Imi dau seama ca se refera la iegarii mei. simplii, negrii, pana sub genunchi (in blugi e prea cald.). Imi vad de ale mele si ma fac ca nu o aud (Cizi m-a tot invatat ca la faze de astea e politicos sa taci din gura).

- Adica sunt de-a dreptul nesimtiti… Eu am 68 de ani si stau in picioare…Dracu’ sa ii ia de nesimtiti… Prost-crescuti, mai domnule… Si uite-te cum arata…(il vazuse si pe tanarul cu tricou cu Led Zep)… cu parul ala… murdari, nesimtiti… scandalagii… sunt asa ostentativi… Stau ei jos sa murdareasca scaunele…Nespalatii dracului…

PANA AICI !!!
- Doamna mea, nu va suparati, care e problema dumneavoastra? Mi-e rau si e plin de scaune libere aici… Daca era aglomeratie, fiti sigura ca ma ridicam. si nu stiu cat suntem noi de ostentativi… Eu am 18 ani si nu mi pun atata machiaj pe fata.

- Tu sa taci, nesimtito !

- De ce sa tac? Si nu cred ca eu sunt asa nesimtita, avand in vedere ca  – nu va suparati – dumneavoastra ma calcati de jumatate de ceas pe picioare cu tocurile.

- Prost-crescuti, domnule… Toti…

- Tanti, nu va suparati, aveti copii?

- Da, am. Si sunt medici amandoi ! Si te rog sa ma respecti, fiindca am o varsta.

- Bravo lor. V-as ruga sa nu ma luati pe mine cu respectul. Nu respect un om pentru ca are N ani. Daca vreti sa va respect, faceti ceva prin care sa meritati sa fiti respectata.

Batranelul de vizavi se alatura discutiei:

- Da, sa stiti ca ala micu` de mai devreme merita sa fie respectat mai mult decat…..

Dama incepe sa se enerveze:

- V-as ruga sa stai deoparte, bine? Nesimtitii astia…

Vad negru in fata ochilor:

- Tanti, va rog sa o lasati mai moale cu noi, tinerii nesimtiti. Va plangeti degeaba. Cum ne-ati crescut, asa ne aveti.

Doamna se aseaza, epuizata, pe scaunul din stanga mea. Cobor la prima. Prefer sa merg prin caldura.

In alta ordine de idei, am o stare de “Romanta meschina” a lui Minulescu. Mi-e cald si am trecut la a doua cafea.

Buna dimineata !

dimineata mea… rotunda…

dimineata furibunda. oarecum. cafeaua are un gust mai amarui azi, dat fiind faptul ca a facut-o marcu, si raman fara tigari. Sev si-a pus la spalat robele (mi-a folosit tot detergentul, dar razbunarea va fi dulce, pentru ca le-a pus in aceeasi tura cu pantalonii mei rosii. care se decoloreaza..) si sta de o ora si se uita la mine. si-a abandonat painea prajita pe masa si mi-a dat un sandwich cu ton. inca nu m-am trezit in totalitate, prin urmare nu am observat ca ai mei au plecat deja, decat atunci cand au incetat tipetele de pe coridor.

e inca vara si mi-e cald. orasul asta pustiu (fabrici si uzine, vorba lui andries) e amortit parca; nici macar orasul nu ma mai vrea. m-am plibat aseara putin. dezolarea aia fara leac de care vorbeam in posturile anterioare a disparut si acum e doar ASTEPTARE.

in alta ordine de idei, ai mei au fost la garana si l-au vazut pe mircea cantand (mircea pe care il gasiti in dreapta in blogroll), dupa care s-au intalnit cu niste vechi prieteni de care nu stiu daca mi-e dor sau nu.

eh, dramele mele (inventate, recunosc) se invart in jurul lui D., despre care Severus a spus azi dimineata and i quote: “e inutil, totusi, in complexitatea sa”. (asta venind de la un tip care se presupune a fi perfect). si turky are mai nou tot felul de pareri in legatura cu barbatii din viata mea – de parca toti oamenii astia ar intui de fapt despre ce e vorba.

well… andra e plecata, nu mai am lumanari negre, scriu tot mai prost si am trantit usa iar. Buna dimineata !

intre oamenii de atunci si cafeaua de azi

Buna dimineata. ora 15 30 si prima cafea. m-am trezit cu multa lene la bord si intr-o stare avansata de mahmureala…dupa un chef cu dans si sticle sparte, nu pot sa nu ma gandesc la “alte vremuri” si la cat de dor imi era…

M-am trezit gandindu-ma la oameni. la toti care mi-au trecut pana acum prin viata si prin suflet. pe unii dintre ei ii am inca, pe altii nu ii voi mai vedea niciodata. (“Asta e legea firii”, mi-ar spune unul dintre ei). Oamenii astia pe care i-am iubit sau nu, care m-au facut fericita sau m-au deranjat de-a lungul timpului. Eh, si fiindca omul e o fiinta sociala si nu poate trai singur (cel putin asa spuneau cativa importanti si isteti filozofi), mai e nevoie din cand in cand si de socializare si apropiere. Nu am inteles niciodata de ce. Dar asta, acum, e mai putin important.

Severus e intr-o roba neagra, ca de obicei, cu parul nespalat, cu sinele inchis si cinismul la vedere. Mi-as dori cateodata sa fie real – oamenii de genul lui nu se prea gasesc. De fapt, nu prea vor sa fie gasiti. Si atunci depinde de tine daca il accepti sau nu, daca ai puterea sa ii cauti;

- S-au schimbat prea multe, Severus… Anotimpul, anul, pe de-o parte, si copilul din mine, pe de alta. Si lasand la o parte faptul ca am slabit si am crescut 3 centimetri din clasa a noua… Sunt alta si nu stiu daca ma plac.  Daca am vrut vreodata sa fiu “asa” si daca regret. Esential e ca oamenii sunt altii.

Primesc raspunsul clasic:

- Eu nu vad nici o diferenta.

cafea si bunicute emo

Ieri a fost o zi a celor mai proaste bodegi din oras, a discutiilor in mare parte sterile cu prieteni vechi si a sucului acidulat in cantitati deloc neglijabile. M-am trezit cu multa lene azi la ora 12 (dupa ce am adormit la 5, pentru ca D. avea probleme de exprimare a sentimentelor prin SMS – ba m-a iubit, ba m-a urat, ba s-a saturat de mine pana in gat…). Mama a fost sa ia bilete de tren si, conform informatiilor CFR obtinute, plec maine la ora 8 dimineata. Ceea ce va fi de vis.

E frumos sa te trezesti luni la ora 12, sa bei o cana de cafea, sa trimiti un sms pe care trebuia sa il trimiti ieri, sa iti anunti participarea la nu-stiu-ce actiune a nu-stiu-carei institutii (nu, nu m-am dus) si apoi sa stai toata ziua. Ah, aseara m-am intalnit cu un vechi prieten, nu l-am mai vazut de vreo 3 ani, gamer inrait baiatul – nu am apucat sa vorbim prea multe, pentru ca se grabea acasa sa termine ultimul nivel de la nu-stiu-ce-mama-naibii de joc proaspat lansat. Am uitat sa precizez ca era cu bunica (o ajutase la cumparaturi)

Discutia scurta, toate bune si frumoase, la care bunicuta in compleu de in si cu margele albe la gat: “Pe vremea mea, nu stateam toata ziua cu ochii in calculator, ca nu erau”. OK. Pe vremea (dumnea)ei, toti copiii erau cu cheia de gat in fata blocului, cadeau din copaci sau isi dadeau in freza din doi in doi metri, mancau fructe nespalate si se dadeau in leagane improvizate, care pe langa faptul ca se rupeau, nici nu erau foarte igienice. Deci stau si ma intreb cum e mai bine…

Ma rog… Ideea era ca tipul m-a facut curioasa. Asa ca am ajuns home, mi-am pus binecuvantata cana de cafea intre tastatura (da, tastatura mea cea noua) si mouse (optic. model vechi. prost.) si am purces pe drumul jocurilor online. Am gasit ceva interesant – grafica, acceptabila. coloana sonora, Korn si Limp Bizkit. Hm, merge. Dupa ce am omorat vreo 4-5 pitici barbosi si mi-am dat in stamba cu cateva zane usor recalcitrante care aveau prostul obicei sa imi umple ecranul cu un fel de ceara verzulie, si imi mai si luau credit pentru asta, am ajuns la concluzia evidenta ca jocul e de-a dreptul tembel. De ce? Pai, pentru ca dupa ce stai vreo ora sa te lupti cu tot felul de monstruletzi haiosi si sa inveti sa tragi cu niste arme (ale naibii arme, cred k aveau teava rupta, din moment ce imi cereau “bani de gloante” din 2 in 2 minute) cea mai mare satisfactie pe care o primesti e “welcome to level 2″. Nici un bonus. Nici o viata in plus. Pauza. Cunch. Nada. (si ne mai intrebam de ce copiilor din ziua de azi “le lipseste motivatia”…). Deci m-am plictisit teribil de repede. Ah, unde mai pui ca “Loading”-ul pentru nivelul urmator dura enervantde mult. In continuarea cautarilor mele febrile pe net, gasesc neshte site-uri specializate in love&sex, in relatii, in cupluri etc etc. Si un articol care mi-a atras atentia spunea cam asa: ca daca vrei ca tipul de langa tine sa fie mereu al tau, trebuie sa fii cat mai putin disponibila si sa incerci sa il faci gelos. Whatever. Adica (un sfat practic, tot din aceeasi sursa) cand mergi cu el pe strada e recomandabil sa mai intorci capul si dupa alti tipi, de preferinta inalt,atragator,frumos,suplu,cu un BMW sau macar haine de firma, ca sa iti faci partenerul putin gelos. Ceea ce mi se pare o tampenie, adica daca mie mi s-ar face o faza de genul, nu as reactiona nici de-a dracului, ca sa ii demonstrez ca am incredere in el. Dar nu. Femeile trebuie sa ii faca pe barbati gelosi. Daca nu reactioneaza la faza asta, nu te iubeste destul. Daca in cel mai rau caz, reactioneaza, si ca sa continue “gluma” se uita si el dupa vreo blonda mishto, la fel:nu te iubeste destul. Se poate ca blonda aia misto sa il si observe, sa iasa cu el la o bere si apoi sa ajunga cu el in pat. Dup-aia barbatii e porci.

E aproape ora 2. Bine ca nu am bani ca iar comandam pizza.

Buna dimineata !

despre cafea si Tibi

tocmai m-a sunat Tibi ca vine la cafea. oamenii astia care tot vin la mine si petrec ore intregi in bucataria mea de doi metri patrati nu vin niciodata “la ceai”, “la o barfa”, sau “la mine”. vin mereu “la cafea”. Ce-i al meu, e bine stabilit, mi-ar spune Severus.

Stii, cred ca daca ar fi real, i-ar place Tibi. E stilul lui.

Mie stiu ca imi place Tibi. Ma binedispune. Tibi e adolescentul tipic de 19 ani care nu are nicio treaba cu lumea din jur. Adica se enrveaza foarte reprede (la faza asta imi amintesc de orele de mate) dar stie cand nu are rost sa puna la suflet. pe langa asta, Tibi are un umor negru debordant. e imposibil sa stai langa el 10 minute si sa nu fii pe jos de ras… mai ales cand te simti rau, suparat sau frustrat.

(il aud inca de pe scari: F***i ishtenu m…. de retardat… iar nu ma lasa in pace”)

momente, momente…

isn’t he……………………………………………..??

whatever.

[severus in poza, normal]

selling out

cald, mai cald, PREA cald.

si azi n-am chef de buburuze inmuiate in vin rosu, si nici de pachetul de Kent 8 de pe marginea chiuvetei. pana si cafeaua e prea diluata… azi ma simt ieftina si ma vand pe o cana de cafea la ibric. si nu mai caut amintirile alea, vara aceea topita in arterele mele – a venit una noua; cu soare, cu mare, cu tine, dar fara MINE.

azi n-am pur si simplu chef de mine…

in rest, mers pe burta si joc de glezne.